Invitat: M.V., 41 ani — tată, divorțat, tatăl unei fete de 12 ani
Continuăm seria de interviuri cu părinți: experiențe reale, învățăminte și sfaturi practice.
Introducere
Continuăm seria de interviuri cu invitaţi care sunt părinţi. În articolul de astăzi invitatul este M.V., 41 de ani, divorţat şi tatăl unei fete de 12 ani. Am discutat despre frici, momente definitorii, greşeli pe care le-au făcut şi ce ar fi vrut să ştie înainte de a deveni părinte.
Frici în perioada intrauterină și la naștere
Părinţi Educaţi: M., spune-mi care au fost cele mai mari frici şi de când au apărut ele — în perioada intrauterină sau după ce a venit pe lume?
M.V.: Cea mai mare frică era că copilul ar putea avea o problemă medicală, deşi mergeam la controale şi ecografii. Îmi amintesc momentul în care am aflat că soția mea era însărcinată: o combinație de emoții și teamă, dar am decis împreună să păstrăm sarcina. Când am aflat că e fetiță, m-am întrebat cum mă voi descurca cu o fată (eu îmi doream un băiat), dar am decis că, indiferent de gen, copilul meu va fi bine.
Prima întâlnire din neonatologie a fost copleșitoare — senzația de responsabilitate extremă, grija de a nu o scăpa în brațe, un sentiment greu de descris în cuvinte.
Primele emoții și responsabilități
Părinţi Educaţi: Ce sentimente şi gânduri aveai atunci?
M.V.: Erau emoții intense și temeri legate de responsabilități — materiale și de creștere. Nu m-am gândit foarte mult la schimbarea vieții personale deoarece aveam sprijin din partea mamei. Mi-am imaginat câteva lucruri pe care voiam să i le transmit (sănătatea dentară, dragostea pentru citit), dar am încercat să nu proiectez prea mult așteptări nerealiste asupra ei.
Momente dificile și lecții învățate
Părinţi Educaţi: Care au fost cele mai dificile situații?
M.V.: Vacinurile — te doare când îți vezi copilul suferind și apare furia pe medic, deși el își făcea meseria. O perioadă am fost mult plecat în străinătate și credeam că oferind jucării compensez distanța — dar am învățat că timpul petrecut împreună valorează mult mai mult. O întâmplare la cumpărături (un ou-surpriză) m-a făcut să înțeleg că bucuria copilului vine din prezența mea, nu din obiecte materiale.
Am renunțat la jobul din străinătate, m-am angajat în țară și am preluat transportul zilnic la grădiniță — acele drumuri au construit legătura noastră.
Conectare emoțională și creșterea în timp
Părinţi Educaţi: Ai exemple de momente care v-au apropiat?
M.V.: Momente simple — joacă în parc, un spectacol improvizat, plimbări în Herăstrău — au creat legături puternice. Îmi amintesc și despre fricile ei (ex: personajul Slender Man) și cum, prin prezența și explicațiile mele, teama a dispărut.
Un episod recent: am observat tristetea ei din tonul vocii, am stat 3 ore și am discutat până am aflat adevărata problemă. Abordarea empatică a făcut ca starea ei emoțională să se îmbunătățească rapid.
Reflectare asupra propriilor comportamente
Părinţi Educaţi: Te-ai regăsit făcând greșelile părinților tăi?
M.V.: Da — încă îmi scapă uneori replici critice, dar fiica mea are simț de observație și mă corectează. Îmi doresc ca ea să se cunoască bine pe sine, să-și recunoască emoțiile și să se accepte. Eu nu am învățat asta când eram mic, de aceea mă străduiesc să îi ofer altceva.
Ce ar fi ajutat înainte — sfaturi practice
Părinţi Educaţi: Ce te-ar fi ajutat să știi ca să treci mai ușor prin situațiile dificile?
M.V.: Să investesc în dezvoltare personală mai devreme — să mă cunosc, să îmi știu limitele, să gestionez emoțiile și credințele iraționale. Ar fi fost utilă mai multă creativitate în parenting și tehnici pentru a transmite siguranță copilului.
Impactul copilului asupra vieţii tatălui
Părinţi Educaţi: Cât de mult ți-a modificat viața copilul?
M.V.: M-a schimbat profund — m-a maturizat, m-a făcut mai sensibil și mai răbdător. Am învățat că sensibilitatea în relația cu copilul nu e slăbiciune, ci o forță. Momentele dificile sunt compensate de îmbrățișări și afecțiune care îți umplu sufletul.
Sfaturi pentru viitorii părinți
Părinţi Educaţi: Ce sfat ai da celor care vor să devină părinți?
M.V.: Cunoașteți-vă pe voi înșivă, limitați proiecțiile și vorbiți deschis ca și cuplu despre vulnerabilități. Prioritizați iubirea și timpul petrecut cu copilul în fața acumulării materiale. Nu lăsați fricile personale să decidă pentru copil — identificați nevoile reale ale lui: siguranță, relaționare, autonomie, stima de sine și exprimare de sine. Asta ajută la o dezvoltare psihologică armonioasă.
Concluzie
M.V. a împărtășit un portret sincer al transformării pe care o aduce paternitatea: temeri inițiale, greșeli învățate, decizii delibrate și bucuriile simple care construiesc legătura. Mesajul cheie: timpul petrecut, prezența și vulnerabilitatea construită în cuplu și ca părinte sunt mai valoroase decât compensațiile materiale.
Interviu realizat de Părinţi Educaţi — Mulțumim lui M.V. pentru sinceritate și curajul de a împărtăși experiența.
© Părinţi Educaţi
